De felul nostru, gatim mult, tot felul de mancaruri romanesti, dar uneori incercam si meniuri din alte țări cu tot felul de măgării. Dacă avem chef și timp, gătim cu plăcere si chiar ne simțim bine făcând asta.
Marți ne-am gândit să facem un pui rotisat. Mai ales că avem cuptor electric cu rotisor și avem libertatea de a pune pe el ceea ce ne place în materie de condimente.
Am căutat tija aia pe care se pune puiul, dar am descoperit ca îi lipsește o clemă cu care se prinde, așa că am ales să îl facem pe grătarul din cuptor. Nu iese așa bine ca cel rotisat, dar e destul de bun.
Am ales puiul ăla mutant din Carrefour.. Nu știi care? Ăla cu 4 pulpe! De fapt are 4 pulpe că e un pui family. Adică are câte o pulpă pentru fiecare membru din familie, pentru că standardul de familie înseamnă 4 persoane (mama, tata si doi copii).
Puiul Octopus
M-am pus să îl condimentez cu toate ciudățeniile pe care le avem in casă si l-am lăsat la frigider să se macereze până a doua zi. În felul ăsta, toate aromele acelui condiment pătrund în pui dându-i un gust aromat și cu o textură fragedă.
Miercuri,am planificat când cam cât îl tin la cuptor și timpul de coacere ca să se faca până ajunge soția de la muncă, așa că l-am pus cu două ore înainte să se coacă liniștit și in voia lui.
M-am uitat cu multa atentie la el să se facă foarte fraged. Îmi doream să scot oasele cu mâna din el. Să se topească in gură de fraged ce e.
Exact așa l-am facut. Fraged si puțin suculent, cu pielea caramelizată. Abia așteptam să mă infing în aripile alea. Pareau foarte crocante. Văleuuu…ce merge cu un sos de smântână cu usturoi si castravete proaspăt, sau cu mărar, sau mentă…salivez în timp ce scriu.
L-am așezat frumos pe un tocător de lemn, ca să îl las să se liniștească și să se răcească putin că să fie perfect de mâncat. În general când gătim ceva mai mare, nu punem în farfurii. Folosim tocatorul pe baza de farfurie si ne servim de acolo. Așa este stilul nostru.
Intre timp, apare soția de la muncă cu o idee genială să mergem până in Kaufland să cumpărăm niște bere pentru a savura cu puiul si eventual să cumpărăm alte chestii, detergenți, legume, bla bla bla…
In Kaufland există o sectiune specială unde mă duc să văd ce prostii au adus la reducere. În general este raion cu diverse obiecte gen scule, haine, scaune, oale și tigăi și tot așa. La acest raion am reușit să găsesc obiecte pe care chiar le folosesc. Am o parte din sculele din casă luate de la ei. Nu sunt profesionale, dar pentru un cui și două șuruburi intr-un lemn, își fac treaba. Ba chiar am cumpărat și haine de la ei, gen tricou, pantaloni sport, maiouri și multe șosete. Tigăile le las pentru disperații de reduceri care sparg usile magazinului doar ca să cumpere ei 4-5 tigăi pe care nu le folosesc niciodată, dar sunt bune la reducere 😃
Tot in Kaufland, există un frigider vitrină cu bere de 660ml si 750ml, în funcție de tipul de bere. In mare parte, acolo au Tuborg la 750ml, Skol la 750ml și Carlsberg la 660ml. Cumpăr in functie de ce găsesc acolo la rece.
Am ajuns la casa rapidă acolo unde e o tanti care trebuie sa ne dea acordul pentru cumpărare alcool.
Vă imaginați că pe soția mea a intrebat-o supraveghetoarea, dacă e majoră?🤣🤣🤣 Si eu aș proceda ca ea dacă o vedeam 🤣🤣🤣
Cu nerăbdare și cu foamea în glandă, am ajuns acasă. Prima dată am scos berea și am băgat-o în frigider. Dar am păstrat o sticlă să o împărțim in timp ce mâncăm. Când mă uit pe masă…..nu e puiu”.
Unde e puiul? Bă…nu era. Dispăruse!!!
Băi nu era deloc. Rămăsese doar o dâră.
Am inceput să îmi pun întrebări in minte. Viu nu era! Dar nici fantome nu îmi aduc aminte să avem prin casă.
Doar că…spiritul de detectiv s-a activat în mine și am început să cercetez locul faptei în căutarea probelor pentru anchetă. Trebuia să aflu neapărat ce s-a intamplat.
Prima probă, am urmărit dâra lăsată de pui. Începusem să cred că s-a răzgândit puiul și nu a vrut să rămână mort. Poate privea de acolo din ceruri și a zis că nu vrea să fie mancat de noi. Am făcut vreo incantație greșită cu acele condimente și a iesit magie neagră. Vezi că noaptea mă bântuie puiul. Nu vazusem niciun film cu case bântuite de pui la cuptor sau atacul puiului zombie.
Dâra cobora de pe masă și se termina undeva pe gresie. 🧐 Am găsit inculpatul. Era câinele nostru. I se spune PiPo
Pipo: un câine nebun care a reușit performanța să roadă cablul de net……de 5 ori.
O măgărie flocoasă de 12kg și 60cm lungime cu tot cu coadă.
A mancat un pui întreg….un pui întreg de 2kg. Unde mama dracu a încăput in el?!
Ultima probă din anchetă era simplă. Botul lui era plin de glazura condimentelor de pe pui. Deci dacă îndrăzneai să ii dai o palmă la fund, cred că pocnea de plin ce era. Aia e!
În urmatoarea zi, eu am plecat la muncă. Lucrand în tură de 24h, soția a rămas singură cu porcul ăla de câine.
Dimineața în care urma să ies din tură, imi scrie soția. De obicei nu e trezită la o oră așa de devreme și îmi spune:
– Ce crezi că făceam eu la 01:00? Plimbam câinele pt că era plin de pui.
– Dar ce crezi că făceam la 03:30? Plimbam câinele pt că în continuare era plin de pui.
– Dar ce crezi că făceam la 05:00? Țineam câinele la wc, pentru că vomita de la cât pui a mâncat.
– Acum trebuie să plec la muncă ruptă de oboseală că toată noaptea m-am plimbat cu porcu” ăsta de câine.
Virusul este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul optic, care nu are capacitatea de autoreproducere, ci este multiplicat de celula parazitată. Virusurile provoacă diverse boli infecțioase numite viroze.
Virusurile reprezintă cea mai simplă formă de viață acelulară. Virusurile nu sunt considerate ființe vii, dar cu toate aceste dispun de material genetic, aflându-se la intersecția dintre viu și neviu. Spre deosebire de celelalte forme de viață, nu consuma hrană și nu produc energie.
Ca structură, virusul este o particulă submicroscopică, alcătuită dintr-o parte centrală numită genom viral, format din material genetic, care poate fi ADN sau ARN, și o teacă sau înveliș protector de natură proteică, numită capsidă. Capsida și genomul viral alcătuiesc nucleocapsida. La virusurile mai complexe mai apare un înveliș exterior de natură proteică numit pericapsidă, peplos sau anvelopă virală. Din punct de vedere al prezenței învelișului pericapsidal, virusurile se împart în două categorii: nude și învelite în peplos.
Virusul este cunoscut pentru capabilitatea lui de a se adapta foarte rapid la orice conditii si chiar sa evolueze. Lupta pentru a inventa un antidot poate duce spre o capcana, ce nu face decat sa se piarda timp, pentru ca la inventarea antidotului, virusul isi poate modifica structura de zeci sute sau chiar si mii de ori, iar antidotul nu mai are niciun efect asupra virusului.
Imi aduc aminte foarte bine acea dimineata de noiembrie 2019, in care am luat telefonul in mana sa vad ce mai e nou pe internet. O stire Digi24 mi-a atras atentia cu un titlu ce se referea la un virus si cu imagini desprinse dintr-un film apocaliptic, oamenii alergau, erau speriati, mai lipseau zombie sa mestece din ei. Era vorba despre orasul Wuhan din China. Orasul de unde a pornit toata nenorocirea. Pana atunci nici nu stiam de existenta acelui oras. De fapt stiu cateva orase din China, pentru ca de acolo imi veneau coletele de 1$ cumparate de pe aliexpress. Le stiu atat de bine incat nu am niciun habar cum se scriu sau cum se citesc. Chiar am crezut ca sunt imagini dintr-un film, dar continuand sa ma uit, era mai serios decat imi imaginam.
Am trezit sotia sa ii arat imaginile, dar nici ea nu credea ca sunt imagini reale. Ma intreba din ce film sunt imaginile. Ala a fost momentul in care am inteles ca lumea este in mare pericol si ca nu vor urma vremuri usoare.
Mi-am amintit un film de prin 2011 numit Contagion, care are subiectul principal o pandemie cu un virus mortal inrudit cu Sars, cu infectati asimptomatici, purtarul mastilor, distanta dintre oameni si multe alte lucruri pe care le experimentam in prezent. Erau acolo in filmul ala. Parea ca e un SF rupt din alta realitate si ca nu are cum sa se intample asa ceva in viata reala.
Urmarind stirile, am vazut ca apareau persoane infectate in intreaga lume. Harta globala incepea sa se inroseasca cu markere ale zonelor infectate. Nu a durat mult pana au aparut si primele decese. A fost o chestiune de timp pana au inceput sa apara si in Romania.
Vreme in care inca mai era loc de conspiratii, de joaca politica, de un gratar si o bautura cu prietenii. Oamenii inca credeau ca este doar o simpla raceala care trece cu doua pastile si un somn calduros. Ca virusul nu este decat o acoperire pentru planurile fortelor oculte si marea controversa 5G. Poate pana atunci aveam mai multe pretentii de la oameni. Dar pandemia si retelele de socializare in combinatie, au scos la suprafata caracterele oamenilor si au aratat cat de diferiti suntem si cat de prost facem fata unor realitati, cat suntem pregatiti sa le constientizam. De fapt, mintea omului este intr-o constanta cautare de raspunsuri la orice nu intelegem, iar daca nu are raspuns, inventeaza unul propriu pe care sa il creada real.
„Simpla raceala” a inceput sa infecteze oameni. Pacientii erau scosi din apartamente in acele isolete si dusi cu ambulanta la Bucuresti la Spitalul Victor Babeș. Nici nu vreau sa imi imaginez cum e sa stai ore intregi pe drum in acel sicriu transparent numit isoleta.
Mastile si manusile medicale au devenit un lux si de negasit in farmacii. Mama mi-a facut legatura cu o tanti farmacista care imi putea vinde masti si manusi pe sub mana, asa cum este obisnuit romanul de fel. Nu am cumparat, pentru ca nu era normal asa ceva, mai ales ca pretul era de 5-10 ori mai mare decat cel real. Mai trist este ca acea femeie mintea clientii ca nu a primit masti si manusi, ca sa le poata vinde clientilor fideli la supra pret.
Se anunta ca Romania o sa intre in carantina si ca se inchid magazinele. Locurile de munca se opresc iar oamenii vor putea merge doar sa isi cumpere strictul necesar. Asa se face ca oamenii puteau sa-si construiasca ziduri din pungi de orez si case din hartie igienica. Au luat cu asalt marile magazine si au cumparat toate produsele neperisabile. Era un „nu stiu ce o sa facem, dar avem hartie igienica pentru un an”. Din punctul asta de vedere, nimeni nu isi facea probleme. Mort de foame sau de virus, dar cu fundul curat. E si asta o demnitate.
Asa ca in Martie 2020 Romania a intrat in carantina pentru 60 de zile, pentru a stopa numarul cazurilor de infectari cu Sars-cov2.
Carantina in sine nu era o problema, daca nu exista incertitudinea locurilor de munca. Oamenii se temeau ca nu vor avea bani ca sa treaca peste acest calvar. Ca statul le garanta șomaj tehnic, adica 70% din salariul NET. Sunt oameni care depind de fiecare ban in parte si supravietuiau de pe o luna pe alta inainte de „pandemie”.
Mereu ma gandeam cum se va intampla, de la cine voi lua virusul, care o sa fie soarta, deoarece este inevitabil sa te feresti. Virusul este pe maner, pe portocala, pe geam pe langa noi si peste tot. Ma gandeam ca poate am avut virusul si sunt asimptomatic si ca a trecut pe langa mine fara sa il simt. Doar ca nu a fost asa! Prima experienta am avut-o in decembrie exact cu cateva zile inainte de Craciun.
Primele simptome au aparut la 6 zile dupa contactul cu persoana infectata (este doar o presupunere ca infectarea a provenit de la acea persoana)
21.12.2020
A fost o zi agitata cu multa treaba, ca orice zi de luni. M-am trezit la 6 dimineata pentru ca aveam treaba pe la un service auto, iar apoi alergatura prin tot orasul. Am intrat in contact cu vreo cativa oameni, bineinteles purtand masca. Este interesant faptul ca nimeni din cei cu care am intrat in contact, nu au luat virusul pana nu am inceput sa am simptome. Simptomele au aparut in jurul orei 18:00, cu aproximatie. Simteam frisoane ca niste șocuri ce pulsau in intreg organismul. Fața parea ca este fierbinte, dar era doar o senzatie. La o ora dupa aparitia frisoanelor, am inceput sa simt durere de cap destul de puternica, dar s-a ameliorat dupa ce am luat o pastila de nurofen. Frisoanele se accentuau din ce in de mai tare, daca simteam frig sau stateam prea mult in picioare.
Spre noapte ora 21:00 cu aproximatie, a aparut starea de oboseala puternica. Incercam sa ma mentin treaz si nu puteam. Ma usturau ochii si simteam cum adorm imediat. Desi era o senzatie placuta de relaxare a muschilor. Ba chiar incepuse sa imi placa acea senzatie de odihna. Placuta sau nu, nu era normala. Nu am avut incotro decat sa ma culc si sa vad ce urmeaza in ziua urmatoare. M-am trezit noaptea de vreo cateva ori, foarte deshidratat. Nu am avut deloc temperatura, iar termomentrul imi arata 36.5°, fiind normal.
Aici inca speram ca sunt racit si nu e nimic asemanator cu virusul. Probabil am stat in curent, frig si cine stie. Cu doua pastile imi trece.
22.12.2020
Dimineata ma suna George si imi spune ca sotia lui a fost diagnosticata POZITIV cu Sars-COV 2. Ops! Asta inseamna ca am prins si eu semnal 5g? Brusc, raceala nu mai era raceala si deja imi treceau prin minte tot felul se scenarii din filmul ala, plus ce am vazut pe la televizor.
Imediat am sunat la munca si am anuntat lumea despre starea mea si ca am intrat in contact cu George, pe data de 15 decembrie, cand am fost amandoi la serviciu.
Din cauza ca starea mea era incerta, nestiind daca sunt infectat cu acest virus, am sunat medicul de familie la indicatiile celor de la serviciu si am fost indrumat sa imi cumpar anumite medicamente si vitamine.
Sa cumpar bicarbonat alimentar si sa fac gargara cu el. La indicatiile prietenilor care au mai trecut prin asa ceva, am primit un pulsoximetru cu care masor pulsul si concentratia de oxigen din sange.
Starea de oboseala s-a accentuat si a aparut starea de ameteala, durere musculara si lipsa poftei de mancare. Am sunat la DSP sa raportez faptul ca am intrat in contact cu sotul unei persoane confirmate POZITIV, dar au spus ca nu ma pot lua in evitenda daca sotul nu este confirmat si el. Adica, ei considerau ca nu sunt infectat cu sars cov2 din moment ce nu sunt contact direct cu persoana infectata.
Trebuia sa ma testez neaparat ca sa stabilesc starea in care ma aflu, asa ca am sunat la spitalul de copii unde am cerut detalii despre testare.
Spre seara in jurul orei 17:00 cu aproximatie, mi-a revenit pofta de mancare si am inceput sa mananc foarte mult. Parca nu ma saturam. Daca mai aveam o mana, sunt sigur ca era si ea ocupata cu vreun copanel sau portocala. Asa ca a trebuit sa las foamea si sa ma opresc din mancat, deoarece organismul nu era satul si nu am vrut sa ajung in alta situatie.
La noapte am inceput sa simt durere de spate, exact in zona toracelul, ce ma durea doar cand intorceam capul spre stanga sau dreapta, ori daca ridicam ceva sau incercam sa ma rasucesc in pat.
23.12.2020
M-am trezit cu nasul infundat, dureri de muschi mai puternice, durere de spate, stare de moleseala si senzatie de voma. Am observat ca a disparut complet durerea de cap.
Am ajuns la spitalul de copii in zona in care se fac testele. Accesul se face pe poarta mare si imediat in dreapta dupa parcare, este un pavilion verde cu o masa pe care se completau formularele celor care doresc sa se testeze.
Ori eram primul, ori eram singurul. Nu mai era nimeni acolo care sa se testeze. La usa era o tanti imbracata in nilon de sacosa, transpirat si plin de condens de la caldura corporala. Ea lua formularele si facea chitanta pentru achitarea testului, care costa 260lei.
Am completat acel formular si apoi am asteptat afara pana ce m-au chemat sa ma testez. Oricum, asteptarea nu a durat mai mult de doua minute.
Dupa ce m-au chemat, am primit indicatia sa ma asez la marginea patului din cabinetul respectiv, dupa care asistenta a recoltat probe de secretie nazala cu ajutorul unui băț introdus in cavitatea nazala si probe de saliva recoltate in acelasi mod.
Deci tanti asistenta scormonea pe acolo prin nas fara sa tina cont ca mai poate provoca niste rani. Era ca la ea acasa luptandu-se cu nara mea.
Am primit fisa de recoltare pe care este trecut un cod de fisa si o serie, pentru a putea verifica testul online pe pagina lor oficiala, cand se afiseaza.
Am plecat de la spital, iar masina o parcasem pe o straduta din fata spitalului. De rau ce imi era, totusi am observat ca masina mea era cu botul intr-o directie diferita fata de toate masinile. Eram pe dos fata de toti care locuiau si parcau acolo. Normal ca asa era…doar strada respectiva era cu sens unic. Ce semn sa mai vad eu, dimineata, cu stare de oboseala si in felul in care ma simteam…!?
Frisoanele continuau sa isi faca de cap, cand am ajuns acasa. Ma durea spatele atat de tare ca nu puteam sa stau pe canapea in pozitia sezut, asa ca m-am intins in pat si am continuat sa beau apa, deoarece ma deshidratam foarte repede si totusi nu aveam temperatura crescuta.
Temperatura corpului era de 36.5° , dar totusi transpiram fara sa-mi dau seama.
Spre seara am verificat rezultatul, iar acesta a fost POZITIV.
Ma uitam la test si nu prea il intelegeam…Adica vedeam ca scrie mare si incercuit „POZITIV”, dar parca nu am vrut sa cred. Oare oculta mondiala si interesele ei mari de la mijloc, mi-au venit de hac? Si-au dat seama ca eu nu cred in virus si au apasat pe butonul de 5G?
Nu mai aveam niciun dubiu legat de starea mea, asa ca am anuntat pe cei de la munca, sa stie situatia.
Sotia a inceput sa simta frisoane, stare de moleseala si isi pierduse pofta de mancare. Am continuat sa luam medicamentele prescrise de medicul de familie inainte de a avea rezultatul testului.
Nu mai aveam motiv sa sun medicul de familie, deoarece acesta mi-a zis ca intra in concediu de sarbatori imediat a doua zi dupa ce am facut testul. Neavand numarul de mobil al mediucului, doar pe cel de fix de la cabinet, nu am avut cum sa-l sun si sa-i cer un sfat ceva. Medicul a avut program de dimineata pana la ora 13:00, iar eu am primit rezultatul testului abia pe la ora 17:00 cu aproximatie. Deci tot ce am putut sa fac a fost sa iau totusi tratamentul prescris de medic, atunci cand se presupunea ca e posibil sa fiu infectat.
Am consumat mult ceai de lamaie ca sa ne hidratam, dar si pentru ca acesta contine vitamina c.
Sotia si-a adus aminte ca avem cătină boabe, care si ea la randul ei contine foarte multa vitamina C. Am facut shake-uri cu catina cu miere. Sunt destul de acre chiar si cu miere, dar nu sunt mai dezgustatoare decat antibioticele alea amare.
24.12.2020
M-am trezit cu durere in piep destul de mare, dar a durat foarte putin. In jur de cateva minute dupa care a disparut. Se pare ca nu mai aveam frisoane, nici stare de oboseala. Muschii ma dureau mai putin, in schimb sotia, a inceput sa aibe dureri puternice de cap, dar i s-a intors pofta de mancare. Pe la pranz am inceput sa am usturime la nivelul narilor. Acum nu stiu daca usturimea era de la virus, sau de la faptul ca asistenta care mi-a facut testul, mi-a molestat narile cu acel băț de recoltat probe. Imediat cum dadeam de aer rece, ma usturau ca naiba.
A fost o zi mult mai lejera pentru mine, dar mai grea pentru sotie, avand acele dureri puternice de cap. Am continuat sa ne luam medicamentele si shake-urile de catina.
Spre seara la masa am observat ca nu simt mirosul alimentelor. Am incercat sa miros otet, dar tot ce simteam era intepatura de la aciditatea otetului. Am mirosit un sapun, parfum, usturoi, dar degeaba. Intrasem in acea faza in care dispar cele doua simturi, cel olfactiv si gustativ. Gustul il simteam, dar destul de putin. Ca sa explic in alt mod, sa zicem ca fiecare gust este ca o culoare. Spre exemplu : acru-verde, iute-rosu, dulce-galben, albastru-sarat etc. Pai eu distingeam doar cateva culori, iar restul erau neclare ca vederea unui daltonist. Paleta de culori a gustului, era distorsionata si nu se intelegea mare lucru. Simteam textura produselor, dar nu si gustul. Abia ca imi dadeam seama ce gust au alimentele. Acel shake de catina la care ma strambam cat de acru este, acum abia ca il mai simteam si il consumam cu usurinta. Am continuat sa luam pastilele.
Chiar daca ne-am simtit rau, nu am vrut sa pierdem spiritul Craciunului. Asa ca ne-am apucat sa impodobim bradul nostru artificial. Eu stiind ca am un cadou pentru sotia mea, ramas la soacra mea care locuieste pe acelasi nivel al blocului. Ma tot gandeam cum sa aduc cadoul fara sa ma vada, ca la naiba, era cu ochii pe mine tot timpul.
Am terminat cu bradul si cautam pe Netflix niste filme de Craciun, sa treaca timpul in armonia familiei, aduca eu sotia si cainele.
Bradul nostru
Stand pe canapea la film, trageam cu ochiul la sotie si observam ca si ea ma pandeam. Simteam si eu si ea ca ceva de intampla. In discutie, am observat ca ma tot astepta sa plec din camera. Asa ca i-am facut pe plac. M-am intors in camera si cu coada ochilui am vazut ca e un cadou sub brad. 😃😃😃
M-am facut ca nu il vad. Ea, imi tot sugera sa privesc bradul cat e de frumos si plin de luminite, doar ca eu evitam asta. Ma tot gandeam cum sa aduc cadoul pentru ea, pentru ca era mereu cu ochii pe mine. Cand incercam sa fac o miscare, ma urmarea, ba chiar venea dupa mine.
Pana la urma, am zis aia e. Daca ma vede, ma vede. Am trimis mesaj mamei soacre sa imi aduca acel cadou la usa, iar eu sa il ascund repede in dulapul de pe hol. Zis si facut, bag cadoul in dulap si cand ma uit in living, sotia se mutase la marginea patului sa vada ce pun la cale. Niciodata nu a fost un lucru mai greu de facut decat atunci cand te ascunzi de ea. Bai simte tot…nu poti face o miscare fata sa simta ca planuieti ceva pe ascuns, dar din fericire nu vazuse cadoul.
Am pandit momentul potrivit pana s-a dus la baie. Asta a fost portita mea. Am fugit intr-o viteza la dulap, am scos cadoul si l-am vârât sub brad.
Cand a iesit de la baie, a vazut cadoul si a râs. Si-a dat seama care era planul meu si ca eu evita sa vad cadoul pus de ea, doar ca sa fie ambele cadouri sub brad si sa ne bucuram impreuna ca le deschidem. Nici in misiune imposibila nu era asa dificil, dar ne-am bucurat de momentele marunte din acesta perioada de izolare cu un virus care ne afecta in tot timpul asta.
25.12.2020
Sotia a dormit foarte putin din cauza durerilor de cap, dar spre dimineata, au disparut ca prin minune. Eu am ramas doar cu urmatoarele simptome : lipsa mirosului in totalitate, lipsa gustului in proportie de 70% cu aproximatie, durere de spate cand rotesc capul stanga dreapta. Nu mai am frisoane sau dureri de muschi.
Din ce am reusit sa observ, este ca pierderea simturilor olfactive si gustative sunt in faza finala de simptome ale virusului Sars-COV 2.
Mai sunt 12 zile de carantina, iar starea de sanatate s-a imbunatatit destul de repede, poate mai repede decat ma asteptam. Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla daca luam totul ca o simpla raceala si nu imi administram medicamentatia prescrisa de medic.
Asa ca purtati masca, pastrati distanta de oameni si protejati-va cat mai mult pe voi si pe cei din jurul vostru. Eu fiind deja infectat, nu puteam decat sa-i protejez pe cei din jurul meu, deoarece am esuat sa ma protejez pe mine insumi.
26.12.2020
Au trecut 5 zile de la aparitia primelor simptome. Cred ca ce a fost mai greu, a trecut. Am ramas in continuare cu lipsa simtului olfactiv si foarte putin gustativ.
Mancarea e oribila fara gust, aproape ca nici nu iti vine sa o mananci. Si cand ma gandesc ca a fost primul an in care am pus muraturi, castraveti murati si in otet, gogosari si conopida la borcan pentru sarbatori. Borcanele stau si râd de mine, iar eu ma uit la ele ce bine le sta in borcane si bidoane. Adevarul este ca sunt un artist in asezatul muraturilor in borcan.
Organismul este intr-un continuu stres , luptand cu virusul si cere multa hrana, adica imi vine sa mananc tot timpul. Nu stiu acum daca este din cauza ca organismul se reface si are nevoie de nutrienti, dar totusi incerc sa imi tin foamea sub control.
Am observat totusi ca am o tuse șuierătoare si ma ingrijoreaza putin, pentru ca este un simptom intalin la bronșita sau chiar pneumonie. Parca eram o masina cu turbina stricata ce suiera in accelerare. Aici trebuie sa recunosc ca am ceva in comun cu golful meu. Amandoi suieram cand expiram si avem nevoie de service.
Sotia a continuat sa aibe dureri de cap pe timp de noapte, mai exact in zona scalpului. De la durere, nu a mai suportat nici perna. Pur si simplu dormea cu capul pe saltea.
Pe la pranz am inceput sa ma simt ametit si chiar amortit. Am incercat sa tai ceva cu cutitul si mi se inmuia mana. Nu puteam sa pun presiune pe maner in asa fel incat sa tai cu el. Amorteala asta ma face sa am miscari lente si sa obosesc foarte repede.
Din ce am citit am inteles ca este din cauza ca plamanii sunt inflamati de cauza virusului, acesta nu mai duce cantitatea de oxigen necesara in sange si produce oboseala mai rapida.
De la sotia unui prieten, am aflat ca dupa ce a fost infectata cu aces virus prin primavara, acum oboseste foarte repede cand face efort. Ca sa isi regenereze plamanii, am inteles ca face minim 30min de exercitii fizice zilnice.
Spre seara am facut rost de un pulsoximetru, cu care am inceput sa imi monitorizez bataile inimii si saturatia de oxigen din sange. Dupa prima masuratoare, saturatia este de 95, iar sotia 98.
Nu pot sa spun ca stam rau la acest capitol, dar trebuie sa ne tinem saturatia sub control.
27.12.2020
Este ora 00:15, iar sotia a descoperit ca simtul olfactiv a disparut. A incercat sa miroasa parfumuri, uleiuri esentiale, sapun, dar degeaba. Pur si simplu nu aveau miros. In schimb mi-am verificat saturatia de oxigen din sange si nu prea stau bine la captitolul asta, pentru ca variaza intre 92 si 93.
Am inceput sa imi antrenez respiratia cu exertitii de inspiratie si expiratie lunga , in pozitie orizontala si relaxat. Acum saturatia a crescut la 98% si 67bpm.
Dimineata in jura orei 8, cand m-am trezit, am inceput sa ma chinui sa respir. Faceam efort ca sa respir normal, insa saturatia nu s-a schimbat. Ba chiar a inceput sa mai creasca. Nu pot sa spun ca ma sufoc, dar nici nu respir bine ca inainte, ceea ce duce la oboseala foarte rapida.
Am fost nevoit sa maresc doza de vitaminte. Acum tot ce trebuie sa fac este sa continui exercitiile respiratorii si sa imi iau tratamentul la timp. Am citit pe siteul medical „Regina Maria” unde spune ca cei care isi pierd gustul si mirosul, nu au forme grave de Covid 19, iar aceste simturi pierdute se vor recupera in jur de 3 luni.
28.12.2020
A fost o zi cu vesti bune, pentru ca am inceput sa disting putin mirosul, dar pentru putin timp. Chiar am simtit cum miroasea ananasul, parfumul si sapunul.
Am mancat o rosie sa vad daca ii simt gustul. Din pacate, era blank. Acum nu stiu daca nu ii distingeam gustul, sau pur si simplu asa e ea, rosie fara gust de supermarket. Arata bine in vitrina, dar nu si in mancare.
Iti dai seama sa plantezi o gradina cu asemenea bibelouri fara gust? Poti sa le folosesti ca globuri in bradul de craciun, ca la cat de chimice sunt, nu au cum sa se strice. Este fructul care omoara viermele. Rosia otrava de gandaci.
Desi am avut niste dureri puternice de cap si senzatie de oboseala, nu cred ca au mai fost din cauza virusului. Am luat o pastila si m-am culcat putin, dupa care m-am trezit fara nicio durere. Cred ca eram obosit si am prins putin curent. Gustul inca lipseste partial. Adica mancare e tot asa fara gustul ei firesc. E ca si cum as manca meniul zilei la o terasa din Costinesti. Pana si mancarea de spital are gust oribil, dar totusi e un gust.
Deci a 6a zi de carantina a fost cu vesti bune
29.12.2020
O dimineata frumoasa, calduroasa, cu aer curat. Astazi este ziua casatoriei noastre. Adica este ziua in care am semnat ca renunt la tot si impart cu sotia. E acea zi in care toti barbatii ne-am incapatanat sa renuntam la viata linistita si sa traim o viata in treaga cu o pacoste stresanta si mereu cu gura pe noi cand nu facem lucrurile pe care oricum nu le faceam niciodata.
Era o zi friguroasa in 2016 si batea o mama de vant… Oricum nu a putut sa fie un decembrie linistit, pentru ca si atunci iesisem dintr-o internare la spitalul militar cu cateva zile inainte, din cauza unei crize de pancreas. Dar sa ne intoarcem cu cateva zile inainte de externare.
Eram la munca pe data de 19, asa cum muncesc eu in ture de 24/h. Seara, am inceput sa simt febra. Imi era frig cu 3 paturi pe mine si simteam usturimea varfurilor degetelor. Nu am mai suportat si m-au trimis la spital. Sotia a venit fuga cu un taxi, pentru ca pe vremea aia nu aveam masina. Am ajuns la spitalul militar la urgente, unde ghici surpriza?! Verdictul medicului a fost ca am apendicita si trebuie sa ma operez urgent. Sotia se uita la mine, de parca ii vedeam cutitul cum vine spre mine. Dar replica ei a fost mai putin taioasa decat cutitele imaginate de mine
-Chiar acum te-ai gasit sa faci apendicita?
Iti dai seama ca ii dadusem peste cap planul diabolic de a se casatorii cu mine. Asta insemna ca totul se anuleaza si ca scap de sub dominatia feminina in care urma sa ma aflu pentru tot restul zilelor.
Am fost internat urgent si dimineata mi-au luat iar sange, ma intorceau pe o parte si pe cealalta de parca eram o pagina de carte intr-o limba straina. Nu stiau ce am si de ce nu ma mai doare nimic. In continuare eram programat pt operatie de apendicita. Acum incepea sa imi convina mai mult casatoria decat operatia, ca nebunii astia ma operau fara sa aibe habar ce am. M-au tinut internat cateva zile, cu perfuzii si bla bla, pana mi-au dat verdictul final. A fost o criza de pancreas, ati mancat stricat si baut fara sifon. La naiba, ca acum trebuia sa ies neaparat din spital si sa depun toate actele pt casatorie. Pt ca era ultima zi in care puteam sa le depun ca sa se poata oficia executia mea pe data de 29.
Asa ca pe data 29, ziua aia friguroasa de care va spuneam, in care ne falfaia vantul rece, am ajuns la starea civila, cu un costum pe care l-am purtat doar atunci si un palton care nu ma mai incapea de la tochitură…ca vorba aia, am urmat un regim dupa externare. Urasc costumele la papion sau cravata. Mi se pare atat de nefolositoare la petreceri…nici macar nu iti ofera mobilitate de miscare. Purtam costumul ala de la ora 8 dimineata, in frig si caldura, afara si in interior. Nici nu vreau sa va spun cum puteam a transpiratie. Ca ala era momentul in care imi doream sa nu am miros.
O noapte de stat in picioare si prefacut ca dansez…ca numai dans stiu eu…la mine dansul inseamna putin mai mult decat efortul de-a sta in echilibu. Adica miscare controlata sa nu cazi pe jos.
Ne-am pozat, ne-am distrat, am mancat, am baut…si petrecerea s-a terminat.
Am incheiat socotelile cu restaurantul si ne-au dat tot ce a mai ramas. Pai…ok, dar cum ducem totul acasa, pt ca nu avem masina. Noroc de Dorin, fotograful si bunul nostru prieten cu care am si colaborat vreo cativa ani, ca ne-a ajutat cu masina. Pai…mersul pana la masina a durat cam 20 de minute, fiind pe o distanta ohooo…la 50m distanta. A durat atat pentru ca tocmai am invatat cu e sa stai o zi intreaba incaltati in niste pantofi facuti din piele de drac. Deci ma bateau din toate partile…aproape ca auzeam si cum ma loveau. Daca se uitau oamenii la noi, vedeau niste extraterestri care paseau spre ei sa le spunau ca au venit in ganduri pasnice.
Asta s-a intamplat in 29.12.2016. O zi care a ramas in amintirea noastra, cu bune si cu rele.
Acum sa revin la starea mea si a sotiei. Ea inca nu simte mirosul, dar eu am inceput sa disting putin. Ba mai mult, am inceput sa ma gandesc si la o gura de vin…ca il am in frigider si ma tenteaza asa mult, mai ales ca are o reclama atat de bunaaaaa… Poate maine, ca azi mi-a bagat sotia antibiotic pe gat.
30.12.2020
O zi frumasa si linistita, fara dureri de cap sau alte simptome. In continuare nu simt gustul si mirosul, dar aia e. Mergem in continuare.
Ne pregateam incet incet pentru revelion. Asta insemnand ca stam in casa si ne uitam la TV cu Dan Negru.
Ne-au fost aduse ingrediente sa putem face un mic tort, aveam o sampanie (vin spumant) de la zara cu niste foite de aur in ea. Deci eram pe barosaneala.
31.12.2020
Dimineata pe la ora 07:00, suna telefonul. Raspund si pe partea cealalta a receptorului, o voce vioaie ma intreaba daca sunt Dl Pavel. Pai trezindu-ma din somn, chiar si eu incepusem sa ma intreb daca sunt Dl Pavel. Nu am mai verificat de ceva timp.
Era de la sectia 3. Ma sunase sa afle daca sunt in continuare in izolare sau mi-a trecut prin cap sa evadez. Mi-a urat un an nou fericit, bucurie si sanatate. Totusi un gest frumos din partea lor. Nu m-am gandit ca o sa incep ziua de revelion in care politia imi ureaza de bine, dar a fost o surpriza placuta.
In apropierea orei de trecere in noul an, a inceput spectacolul de artificii. Cerul se lumina si colora cu tot felul de pirotehnice.
Un spectacol de lumini stralucitoare, urmate de bubuiturile exploziilor. Este unul din cele mai placute sunete. Sunt bubuiturile bucuriei de trecere in urmatorul an. E doar un simbol.
Dar se pare ca lumea nu se bucura de noul an, cat se bucura ca scapa de anul 2020. Era un sentiment de usurare si speranta ca am scapat de un an plin de cosmar, urmat de saracie si masuri incerte ale unui guvern incompetent si un sistem medical distrus, furat si deficitar, in fata unei crize mondiale, cu o pandemie in plina desfasurare. Oamenii au simtit sa strige de bucurie ca au scapat si poate 2021 va aduce vesti bune.
Spectacolul de artificii a fost cel mai mare si a durat mai mult decat in toti ceilalti ani.
1-6.01.2021
Au fost 6 zile linistite in care am reusit sa disting mirosul sapunului. Nu mai erau simptome ale virusului, dar ramasesem cu niste urmari. Oboseam foarte repede, respiram mai greu si simteam acel suierat cand expiram mai repede. In rest, totul a ramas in urma, undeva un 2020 asa cum si-a dorit restul oamenilor. Ca toata pandemia sa ramana acolo.
Din pacate pentru rudele celor decedati de acest virus, nu stiu cat pot uita acel an.
Aici se incheie jurnalul meu de carantina, cu bune si cu rele, sa speram ca scapam de acest virus si ca ne intoarcem la vietile noastre normale.
Doar eu 